SUBIECT: Religia in Romania

Romania este un stat secular ce nu are o religie de stat. 86,5% dintre romanii care si-au declarat religia la Recensamantul din 2011 spun ca sunt ortodocsi, iar 0,2% atei, relateaza, Mediafax.

Astfel, 18.861.900 de persoane si-au declarat religia la Recensamantul din 2011. Dintre ei, 86,5% sunt ortodocsi, 4,6% romano-catolici, 3,2% reformati, 1,9% penticostali si 0,2% "fara religie" sau atei, potrivit rezultatelor definitive privind populatia anuntate de INS.

Populatia stabila a Romaniei la 20 octombrie 2011 era de 20.121.641 de persoane, in scadere cu 1.559.300 de persoane, fata de recensamantul anterior, din 2002, conform rezultatelor definitive ale Recensamantului Populatiei si al Locuintelor - 2011.

Din totalul populatiei stabile a Romaniei la 20 octombrie 2011, si-au declarat structura confesionala 18.861.900 de persoane.

"86,5% dintre persoanele care au declarat religia sunt de religie ortodoxa, 4,6% s-au declarat de religie romano-catolica, 3,2% de religie reformata, iar 1,9% penticostala", potrivit datelor prezentate de INS.

Ponderi intre 0,4% si 0,8% au inregistrat urmatoarele religii: greco-catolica (0,8%), baptista (0,6%) si adventista de ziua a saptea (0,4%). Persoanele de alta religie decat cele prezentate mai sus reprezinta 1,8% din total. Fara religie" sau atei s-au declarat 0,2%.

In Dobrogea, exista o minoritate islamica (0,3%), compusa majoritar din turci si tatari. Exista si un numar mic de atei (0,04%), agnostici, persoane care sunt non-religiose (0,06%) si persoane fara o religie declarata (0,05%).

Conform Annuario Pontificio Romano, buletinul oficial al Sfantului Scaun, in aceeasi perioada recensamantul intern al Bisericii Catolice a numarat in Romania 1.193.806 credinciosi romano-catolici (cu 165.405 persoane mai mult comparativ cu cele inregistrate de autoritatile romane).

In august 2010, in Romania existau 18.300 de biserici. Finantarea bugetara a statului roman, destinata construirii si renovarii de biserici, a fost de 54,6 milioane de lei in anul 2010, si de 28,3 milioane in anul 2011.

• Populatia stabila dupa religii_RPL 2011

Culte recunoscute oficial in Romania

• Biserica Ortodoxa Romana
• Episcopia Ortodoxa Sarba de Timisoara
• Biserica Romano-Catolica
• Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica
• Arhiepiscopia Bisericii Armene
• Biserica Crestina Rusa de Rit Vechi din Romania
• Biserica Reformata din Romania
• Biserica Evanghelica C.A. din Romania
• Biserica Evanghelica Lutherana din Romania
• Biserica Unitariana din Transilvania
• Uniunea Bisericilor Crestine Baptiste din Romania
• Biserica Crestina Dupa Evanghelie din Romania - Uniunea Bisericilor Crestine dupa Evanghelie din Romania
• Biserica Evanghelica Romana
• Uniunea Penticostala - Biserica lui Dumnezeu Apostolica din Romania
• Biserica Adventista de Ziua a Saptea din Romania
• Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania-
• Cultul Musulman
• Organizatia Religioasa "Martorii lui Iehova"

Cultele religioase nerecunoscute inca in Romania

Pe langa aceste culte recunoscute oficial in statul nostru, activeaza si alte grupari religioase care, insa, nu sunt recunoscute deocamdata ca fiind culte: Biserica Mormona (Biserica lui Isus Cristos si a Sfintilor din Urma), Biserica Nou-Apostolica (neoprotestanta), Asociatia Religioasa Nazariteana (neoprotestanta), Organizatia Credinciosilor Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi, Credinta Baha’i, Oastea Domnului, Congregationalisti s.a.

Mormonii: Conceptele religioase ale Mormonilor sunt cuprinse in asa-numitul ”Cuvant de intelepciune” care le interzice sa intretina relatii sexuale inainte de casatorie, sa fumeze, sa se drogheze, sa consume bauturi alcoolice, cafea si ceai negru. In schimb, sunt sfatuiti sa manance multe fructe, cereale si carne putina. Teoretic, fiecare mormon trebuie sa respecte cele 10 porunci testamentare, sa se roage zilnic de cel putin trei ori si sa citeasca in fiecare zi cate o jumatate de ora din “Cartea lui Mormon”.

Cadrul legal

Viata religioasa in Romania se desfasoara conform principiului libertatii credintelor religioase, principiu enuntat la articolul 29 din Constitutia Romaniei, alaturi de libertatea gandirii si a opiniilor. Pe Teritoriul Romaniei, in Transilvania mai exact prin Edictul de la Turda a fost declarata prima oara in Europa, in 1568 Declaratia privitoare la toleranta religioasa. Chiar daca nu se defineste explicit ca stat laic, Romania nu are nici o religie nationala, respectand principiul de secularitate: autoritatile publice sunt obligate la neutralitate fata de asociatiile si cultele religioase. Cetatenii sunt egali in fata legii si in fata autoritatilor publice, indiferent de convingerile religioase sau parerile despre lume si viata (Weltanschauungen) pe care le au.

Cultele religioase sunt autonome fata de stat, care insa trebuie sa le sprijine. Tot conform constitutiei, discriminarile religioase, ca si incitarea la discriminare si promovarea urii religioase, sunt interzise.

Cadrul legal al functionarii cultelor religioase este definit de decretul 177/1948, publicat in Monitorul Oficial nr. 178 din 4 august 1948. Acest decret, emis de autoritatile comuniste in 1948, permite imixtiunea masiva a statului in chestiuni care privesc libertatea religioasa si de constiinta, chestiuni ce tin de viata privata a fiecaruia.

Adoptarea unei noi legi a cultelor a fost intarziata de Biserica Ortodoxa Romana, care a motivat atitudinea sa prin dorinta de revenire la situatia consacrata de Constitutia din 1923, cand Biserica Ortodoxa Romana si cea Romana Unita cu Roma (Greco-Catolica) se bucurau de un statut privilegiat fata de celelalte culte religioase.

Biserica Ortodoxa Romana mai cerea si ca inregistrarea unui nou cult sa fie conditionata de adeziunea a cel putin 0,5% din populatia tarii. In acest fel BOR urmarea obstructionarea unor culte si grupari religioase, fapt ce contravine principiului libertatii religioase.

De curand, Biserica Ortodoxa Romana a renuntat la aceste cerinte si a promovat adoptarea in regim de urgenta a unui proiect controversat de lege a cultelor, care in opinia celorlalte culte avantajeaza BOR.

Prin Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor Publicata in Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007 se prevede, intre altele, ca "In Romania nu exista religie de stat; statul este neutru fata de orice credinta religioasa sau ideologie atee. Cultele sunt egale in fata legii si a autoritatilor publice. Statul, prin autoritatile sale, nu va promova si nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminari fata de vreun cult."

• HG 1470/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitatile de cult apartinand cultelor religioase recunoscute din Romania, republicare 2013.

Diferente confesionale

Fata de Biserica Catolica

Diferente teologice intre Biserica Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa

Intre Biserica Ortodoxa si Biserica Romano-Catolica exista o suma de deosebiri doctrinare. Cele mai cunoscute dintre ele poarta numele de punctele florentine. Acestea sunt:

• nerecunoasterea primatului episcopului Romei asupra celorlalti episcopi (in Biserica Ortodoxa, toti arhiereii, indiferent de titlul purtat - patriarh, mitropolit, arhiepiscop, episcop - sunt considerati egali);
• nerecunoasterea adaugarii Filioque din Crez (considerat in Biserica Ortodoxa o invatatura gresita, cu profunde implicatii teologice);
• nerecunoasterea validitatii folosirii la Euharistie a azimei, adica a painii nedospite, folosita de Biserica Catolica (Biserica Catolica recunoaste ca valida atat folosirea painii azime cat si a celei fermentate);
• nerecunoasterea existenta Purgatoriului (considerat in Biserica Romano-Catolica a fi un loc de mijloc intre rai si iad, in care sufletele celor decedati se purifica pana la intrarea in Rai).

Alte diferente fata de Catolicism considerate importante de Biserica Ortodoxa sunt:

• infailibilitatea ex-cathedra a Papei (Biserica Ortodoxa considera ca nu poate exista o persoana infailibila, indiferent de pozitia ecleziala pe care o detine);
• harul sau gratia creata (Biserica Ortodoxa considera ca harul sau energia dumnezeiasca este necreata, ca mijloc prin care Dumnezeu se impartaseste pe sine oamenilor);
• neprihanita zamislire sau imaculata conceptie a Fecioarei Maria (Biserica Ortodoxa considera ca toti oamenii, inclusiv Nascatoarea-de-Dumnezeu, au fost zamisliti si s-au nascut avand pacate; ulterior, prin conlucrare - συνεργια - cu Dumnezeu pot ajunge la sfintenie);
• thesaurus meritorum (tezaurul de merite) ale sfintilor - din a carui supra-abundenta, considera Biserica Catolica, ar putea lua si restul credinciosilor, - precum si indulgentele (Biserica Ortodoxa considera ca virtutile sunt personale si nu pot fi "imprumutate" sau "daruite"; mantuirea este o conlucrare personala a unui om cu Dumnezeu);
• celibatul clericilor (Biserica Ortodoxa accepta casatoria preotilor si diaconilor, cu conditia sa se faca inainte de hirotonia acestora);
• practica botezului prin stropire sau turnare (Biserica Ortodoxa practica botezul prin intreita afundare, ce simbolizeaza ingroparea si invierea lui Hristos).

Biserica Ortodoxa considera ca una dintre deosebirile cele mai importante consta in formula filioque ("si de la Fiul"), care a fost adaugata de catre Biserica Catolica la Simbolul Credintei definit de cele sapte Sinoade Ecumenice. Adaugarea se refera la Duhul Sfant si afirma ca El purcede nu numai din Tatal, ci si din Fiul. Ea se bazeaza pe Evanghelia lui Ioan [Ioan, 15 26], in care Iisus Hristos invata ucenicii spunandu-le: „Iar cand va veni Mangaietorul, pe Care Eu il voi trimite voua de la Tatal, Duhul adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine”. Catolicii interpreteaza textul in sensul ca daca Iisus trimite Duhul, aceasta ar implica faptul ca Sfantul Duh ar purcede din Fiul. Ortodocsii subliniaza faptul ca trimiterea nu este acelasi lucru cu purcederea, ca faptul ca Duhul Sfant a fost trimis nu implica faptul ca in mod obligatoriu El ar fi si purces din Fiul. Daca se omite sublinierea „care din Tatal purcede”, fraza in sine nu ofera in realitate un argument definitiv nici uneia dintre conceptii, ea fiind valabila in ambele cazuri. Iar daca se ia in considerare textul ”care din Tatal purcede” – cum este de altfel normal sa se procedeze – apare intrebarea ca de ce Iisus Hristos odata ce a considerat necesar sa afirme purcederea Duhului Sfant din Tatal, nu a mentionat si purcederea din Fiul. Un alt aspect foarte important subliniat de Biserica Ortodoxa este acela ca, daca Duhul Sfant ar purcede si din Fiul, El ar apare a Ii fi subordonat. Se observa faptul ca a trimite pe cineva nu inseamna subordonare, pentru ca poate apare si intre persoane egale, in timp ce purcederea Duhului Sfant din Fiul ar putea semnifica un grad de subordonare, fapt care ar fi in contrazicere cu dogma ca cele Trei Persoane sunt intru totul egale.

O cercetare a documentelor releva faptul ca in epoca in care s-a formulat doctrina filioque Vestul era confruntat cu necesitatea combaterii unor erezii, astfel incat a aparut posibilitatea ca din dorinta de a sublinia anumite aspecte sa se ajunga la formulari cu intelesuri nedorite. Se pare ca doctrina a aparut in Spania. Adaugarea a fost aprobata in anul 809 de catre Conciliul de la Aachen si a fost examinata de Papa Leon al III-lea, care desi ar fi aprobat doctrina, ar fi interzis totusi in mod expres inserarea ei in Crez. Atitudinea Papei se vede si mai clar in decizia pe care a luat-o cu acel prilej, de a se scrie pe doua tablite de argint Crezul fara adaugire in limbile latina si greaca, pe care a dat ordin sa fie asezate pe peretii Catedralei Sfantul Petru din Roma.

Fata de Bisericile neoprotestante

Pe langa deosebirile esentiale aratate mai sus privind invataturile Sola Scriptura si Sola Fide, mai exista o multitudine de diferente, care variaza in functie de denominatia neoprotestanta. Dintre acestea, amintim:

• cinstirea Fecioarei Maria ca Nascatoare-de-Dumnezeu (intemeiata pe Luca 1:42 si practica Bisericii primare);
• inchinarea la icoane, chipuri ale lui Iisus Hristos, Maicii Domnului si ale sfintilor, considerate de Biserica Ortodoxa un simbol al persoanei reprezentate; astfel, inchinarea nu se adreseaza materiei icoanei, ci celui reprezentat;
• inchinarea la moastele sfintilor (Biserica Ortodoxa considera ca acestia, asemeni lui Hristos in Schimbarea la Fata, si-au preschimbat si transfigurat intreg trupul, prin lucrarea harului dumnezeiesc, acesta devenind astfel nestricacios; inchinarea la sfinti este, astfel, o cinstire a lui Dumnezeu, prezent prin harul dumnezeiesc din acele oseminte sau moaste).
• Biserica Ortodoxa respinge interpretarea simbolica a Euharistiei, considerand ca painea si vinul se preschimba la Liturghie in adevaratul trup si sange al lui Hristos.
• Biserica Ortodoxa practica botezul copiilor, bazandu-se pe obiceiul Bisericii primare, cand o intreaga familie, indiferent de varsta membrilor sai, se convertea la crestinism, dar accepta si botezul adultilor.

Unele grupari neoprotestante accepta casatoria intre homosexuali (considerata un pacat de Biserica Ortodoxa si, de majoritatea bisericilor neoprotestante).

Fata de Biserica Luterana

• nerecunoasterea tezei lui Luther Sola Scriptura (Biserica Ortodoxa alatura invataturilor Bibliei si predania sau traditia bisericeasca);
• respingerea tezei Sola Fide - indreptatirea doar prin credinta (Biserica Ortodoxa considera ca mantuirea este o conlucrare divino-umana, care implica atat credinta corecta a omului - orthodoxia, cat si aplicarea corecta a acestei credinte - orthopraxia);
• nerecunoasterea desfiintarii preotiei sacramentale (sfintitoare) din luteranism;
• nerecunoasterea desfiintarii monahismului (calugariei);
• nerecunoasterea a doar doua Taine, botezul si euharistia, in luteranism (Biserica Ortodoxa are sapte taine principale - botezul, mirungerea, cununia, preotia, spovedania, impartasania si maslul, - dar nu reduce in mod absolut numarul lor la acestea, la ele adaugandu-se alte "ierurgii", precum sfintirea apei sau aghiasma, monahismul, inmormantarea etc.)

Biserica Suediei are un episcop care este lesbiana,[1] in timp ce bisericile ortodoxe privesc homosexualitatea drept pacat si nu permit femeilor sa devina preoti sau episcopi.

Fata de Biserica Calvina (reformata)

In plus fata de diferentele amintite mai sus, ce privesc Luteranismul, Biserica Ortodoxa respinge credinta calvina in predestinarea omului (potrivit careia destinul omului este predestinata de om, fara a se putea schimba ) si sustine libertatea deplina a acestuia de a isi alege singur propriul destin.

Fata de Bisericile vechi-orientale sau necalcedoniene

Bisericile vechi-orientale (care isi pastreaza in titulatura oficiala numele "ortodox", dar nu sunt comuniune liturgica cu Biserica Ortodoxa si nu se considera o parte constituenta a acesteia) s-au despartit de ortodoxia rasariteana in secolul al V-lea, refuzand sa accepte cel de-al Patrulea Sinod Ecumenic, de la Calcedon, precum si pe cele care au urmat.

Ele sunt:

• Biserica Copta,
• Biserica Armeana,
• Biserica Siro-iacobita,
• Biserica Etiopiana,
• Biserica Eritreana,
• Biserica Indiana.

Diferenta principala este una ce tine de hristologie. Biserica Ortodoxa sustine, conform hotararilor Sinodului de la Calcedon, ca Hristos are doua naturi (φισισ - firi), omeneasca si dumnezeiasca, "nedespartite, neimpartite, neamestecate si neschimbate". Bisericile necalcedoniene contesta aceasta invatatura, fie intr-o forma radicala numita monofizitism (Dumnezeu fiind considerat a avea o singura natura/fire, cea dumnezeiasca), fie intr-o forma mai moderata numita miafizitism (Dumnezeu fiind considerat a avea o singura natura, dar compusa).

Desi incepand cu secolul al XX-lea se poarta un dialog teologic sustinut intre Biserica Ortodoxa si cele vechi-orientale, momentan el nu a dus la nici un rezultat acceptat universal de catre cea dintai.

Diferente confesionale intre religiile crestine

- Numai biserica catolica recunoaste Primatul Papal precum si Infailibilitatea papala (Conciliul Vaticanic I din 1870).

- Filioque (l.lat. si de la fiu): adaos catolic din sec.11 la Credo-ul acceptat de Conciliul Ecumenic al 2-lea de la Constantinopol (381 d.C.), dupa care Sfântul Spirit ar reprezenta atât emanatia lui Dumnezeu, cât si a Fiului sau.

- Catolicii si Protestantii utilizeaza hostii (l.lat. sacrificiu) numai din aluat nedospit. Ortodocsii folosesc hostii din aluat dospit.

- Biserica ortodoxa are rit oriental si liturghii in limba fiecarei tari.

- Biserica catolica sustine existenta Purgatoriului (l.lat. ignis purgatorium = foc purificator), loc temporar in care sufletele celor decedati si-ar ispasi pacatele usoare.

- Biserica catolica a impus celibatul, din timpul pontificatului Papei Gregor I (590-604 d.C.), întregului cler, argumentând cu un text neclar din Noul Testament (1.Corinteni 7, 32-35). Biserica ortodoxa a introdus in anul 691 d.C, cu prilejul Sinodului Trullanic, o noua regula: subdiaconii, diaconii si preotii se pot casatori, numai mitropolitii (episcopii) trebuie sa ramana celibatari. Aceasta regula a fost preluata si de biserica greco-catolica.

- Avand la baza un text ambiguu din Evanghelia lui Matei (19, 6), Catolicii au interzis recasatoria religioasa.

- Numai biserica catolica a avut in cursul istoriei de forme de organizare statala: Patrimonium Petri (in centrul si sudul Italiei; cu incepere din sec.6 pana in anul 1870), Vaticanul (prin Contractul lateranic din Roma din anul 1929, incheiat intre statul italian si Scaunul Apostolic).

- Nasterea neprihanita (imaculata conceptie): dogma catolica introdusa in anul 1864 (tinuta la 8 decembrie): in momentul conceptiei (prin Sfantul Spirit, nu prin parintii Ioachim si Ana), Maria ar fi ramas neprihanita, fara pata pacatului capital a omenirii.

- Potrivit bisericii protestante, penitentele nu pot fi un sacrament, ci - cel mult - un adanc sentiment de regret pentru pacatele savârsite. Iertarea pacatelor nu se poate face de catre preoti, ci numai de catre Dumnezeu, printr-o cainta sincera a celui care a pacatuit.

- Conform Catechismului Catolic, in timpul Confirmarii ar avea loc pogorarea reala in corpul copilului - prin intermediul lui Isus - a Sf. Spirit. La Catolici si Anglicani Confirmarea se face prin asezarea mâinii episcopului pe capul copiilor si miruirea fruntii cu crisam (ulei sfintit). La Ortodocsi si Greco-Catolici Confirmarea are loc odata cu botezul. Originea neclara a acestui sacrament (introdus pe baza Faptelor Apostolilor, 8, 14-17), a determinat in sec.16 biserica reformata (dupa traducerea mai corecta a Bibliei de catre Martin Luther) sa nu mai recunoasca Confirmarea drept sacrament.

- Biserica ortodoxa foloseste cultul icoanelor, obicei scos din uz de catre celelalte biserici.

- Biserica catolica are mai multe sarbatori religioase, fara corespondent in practica ortodoxa sau protestanta

Diferente doctrinare intre ORTODOXISM si CATOLICISM

Puncte de vedere ale Bisericii Ortodoxe Romane

Credinta si ratiune

Biserica ortodoxa foloseste stiinta si filozofia pentru a apara si a explica credinta. Ea nu incearca sa reconcilieze stiinta cu credinta, ci atunci când exista suport stiintific pentru invataturile ortodoxe, le accepta. In niciun caz nu schimba articolele de credinta pentru a fi in concordanta cu stiinta zilei. Biserica romano-catolica, isi bazeaza doctrina pe cunostintele stiintifice ale momentului respectiv. Aceasta tendinta a devenit evidenta inca din secolul 13, când Thomas de Aquino a unit credinta cu filozofia lui Aristotel. Intrucât stiinta evolueaza, iar ceea ce era valabil in secolul 13, este inacceptabil pentru stiinta secolului 17, face ca doctrina romano-catolica sa fie intr-o continua schimbare si ii confera un pronuntat caracter de instabilitate. Ortodoxismul pastreaza nealterata credinta, asa cum a fost primita de apostoli de la Isus, întrucât autoritatea evangheliilor si invataturile Sf.Parinti nu au fost niciodata contestate de catre biserica ortodoxa. Biserica romano-catolica a emis teoria dezvoltarii doctrinale, pentru a-si justifica desele schimbari doctrinale. Teologii catolici sustin ca Isus a dat doar samânta crestinismului, iar biserica a dezvoltat-o mai departe, adaptându-o la conditiile concrete. Aceasta libertate a dus de multe ori la devieri tragice (inchizitie, indulgente, vânatoarea de vrajitoare etc). In urma cu câteva decenii, la Conciliul Vatican II, catolicismul si-a revizuit din nou doctrina, ceea ce a facut ca diferentele dintre cele doua biserici sa se adânceasca si mai mult, iar totodata a creat o puternica opozitie in sânul catolicismului, aripa conservatoare acuzând in repetate randuri papalitatea si aripa liberala de a actiona in interese straine crestinismului.

Dumnezeu

Biserica romano-catolica afirma ca ratiunea umana poate intelege si dovedi ca Dumnezeu este etern, infinit, bun, atotputernic etc. El este o fiinta reala si oamenii sunt la fel, numai ca sunt imperfecti. In consecinta, Dumnezeu, in viziunea romano-catolica, nu mai este Dumnezeul lui Avram, Isac si Iacob, ci este Dumnezeul savantilor si al filozofilor. Ortodoxismul sustine ca cunoasterea lui Dumnezeu a fost implantata in fiinta umana. Catolicismul sustine ca omul, cu intelectul sau si cu bunavointa Sf.Spirit, va fi capabil la un moment dat sa vada pe Dumnezeu. Ortodoxismul considera ca este imposibil ca omul sa vada pe Dumnezeu, cu exceptia celor mântuiti, care vor ajunge sa vada pe Isus. Catolicismul sustine ca Spiritul Sfânt purcede de la Tatal si de la Fiul (filioque), modificând astfel traditia apostolica prin care se spune ca Dumnezeu este sursa din care purced Fiul si Sf.Spirit.

Isus

Biserica ortodoxa afirma ca Isus si-a dat viata pentru a rascumpara pe multi. Biserica romano-catolica considera ca Isus s-a rastignit pentru a rascumpara pacatul stramosesc, savârsit de Adam si Eva. In consecinta, romano-catolicii considera ca pacatul initial a fost transmis oamenilor, iar Isus a venit pentru a sterge o datorie de onoare fata de Dumnezeu. Ortodoxismul sustine ca Dumnezeu a pedepsit pe om o singura data pentru acest pacat, luându-i inapoi nemurirea si izgonindu-l din rai.

Canoanele

Spre deosebire de romano-catolici, ortodoxismul nu considera canoanele a fi legi care reglementeaza relatiile dintre oameni, sau care le garanteaza anumite drepturi. Ele sunt vazute ca mijloace de educare spirituala si totodata creatoare de sfintenie. Romano-catolicii creiaza in mod continuu noi canoane, care inlocuiesc pe cele vechi. Cu 20 de ani in urma, catolicismul si-a revizuit canoanele, pentru a fi in concordanta cu timpurile moderne. Arareori biserica ortodoxa creaza noi canoane, dar nu le anuleaza pe cele vechi. Cu toate ca civilizatia evolueaza intr-un ritm rapid, problemele si nevoile spirituale ale omului, ramân practic aceleasi.
Biserica

Exista destul de multe deosebiri intre catolicism si ortodoxism, din punct de vedere eclesiologic. Papa este considerat de romano-catolici capul bisericii si totodata succesorul direct al Sf.Petru, care ar fi fost numit in aceasta slujba de însusi Isus: "Tu esti Petru si pe aceasta stânca voi cladi biserica mea" (Matei 16,18). Papa este in acelasi timp episcop, învatator, vicar si reprezentant al lui Isus pe pamânt. Atunci cand vorbeste ex-cathedra, Spiritul Sfânt nu il lasa sa greseasca; de aceea, romano-catolicii il considera infailibil in probleme de morala sau doctrina, si deasupra oricarei greseli umane. Ceilalti episcopi sunt doar locotenentii papei. Biserica ortodoxa considera ca toti episcopii sunt egali, si, desi exista mai multe ranguri (patriarh, arhiepiscop, mitropolit, episcop), toti sunt considerati episcopi in cele din urma. Biserica ortodoxa nu se considera infailibila. Dupa teoria romano-catolica, fiecare parohie este o parte a bisericii universale, iar totalitatea parohiilor formeaza biserica sau trupul lui Isus Cristos pe pamânt. In acest mod, autoritatea apostolica a episcopului romano-catolic este limitata. Ortodoxismul considera ca orice episcop este icoana vie a lui Isus si impreuna cu credinciosii care il urmeaza, alcatuiesc biserica in locul respectiv.

Purgatoriul

Purgatoriul ar fi starea in care se afla cei plecati dintre vii, inaintea Judecatii de apoi. Romano-catolicii cred ca acei ce urmeaza sa ajunga in rai, trebuie sa treca printr-o stare de purificare pentru iertarea pacatelor savârsite pe pamânt. Ceilalti se duc in iad pentru pedeapsa vesnica. Deasemenea, romano-catolicii cred ca perioada de sedere in purgatoriu poate fi scurtata prin primirea de indulgente divine, in cazul unora deosebit de virtuosi. Ortodoxismul crede ca sufletul, dupa ce paraseste trupul, ajunge pe tarâmul celor plecati (Hades), unde ramâne intr-o stare de asteptare, pâna la a doua venire a lui Isus, când oamenii vor fi judecati de El; cei credinciosi si buni vor obtine viata vesnica, iar cei rai vor merge in iad.

Maria

Atât ortodocsii cat si romano-catolicii o considera pe Maria ca fiind Maica Domnului (Theotokos sau Deipare) si inteleg in acelasi fel Adormirea si Ascensiunea sa in ceruri. Deasemenea, ambele biserici cred ca Sf.Maria sta acum la picioarele Domnului si intervine pentru cei ce i se roaga. Catolicii insa, care cred ca toti oamenii se nasc purtând in ei povara pacatului stramosesc, au considerat ca trebuie sa creeze dogma imaculatei conceptii, pentru a o defini pe Sf.Maria ca fiind nascuta fara pacat, datorita meritelor lui Isus. Aceasta este o dogma introdusa in anul 1854, de Papa Pius IX. Biserica ortodoxa, nu accepta ideea ca Maria s-a nascut in pacat, la fel cum nu crede ca pacatul stramosesc a fost transmis oamenilor. Pentru pacatul lui Adam, Dumnezeu a pedepsit pe om o singura data, facându-l muritor. De aceea, nu exista nici o justificare pentru aceasta dogma catolica. Ambele biserici cred ca Maria reprezinta biserica, deoarece biserica (care este si trupul lui Isus) devine mama noastra prin botez, iar Maria este si mama noastra.

Icoanele

Icoanele ortodoxe sunt reprezentari artistice ale lui Isus, Maria sau ale sfintilor. Dumnezeu nu poate fi pictat, intrucât niciun om nu l-a vazut. Spiritul Sfânt a fost vazut sub forma de flacari sau a unui porumbel si nu poate fi pictat decât in acest fel. Icoanele sunt mai mult decât picturi sfintite si au un profund caracter teologic. Ortodocsii onoreaza si saruta icoanele, in semn de devotiune fata de persoana pe care o reprezinta. Icoanele nu sunt idoli; ele sunt ferestre spre o lume plina de taine, pe care oamenii nu o pot patrunde cu cele cinci simturi. Biserica romano-catolica foloseste însa statui, care sunt reprezentari tridimensionale si care creaza o senzatie de naturalism ce par a imita arta vechii Grecii sau a Romei.

Educatia religioasa in Romania

De la Revolutia romana din 1989, care a pus capat regimului comunist din Romania, exista 19 culte religioase recunoscute de autoritati in Romania, culte care au sansa de a recastiga bunuri pierdute dupa 1945, anul cand dr. Petru Groza din Frontul Plugarilor, apropiat comunistilor, a devenit prim-ministru. De la acea data, Partidul Comunist Roman a inceput o campanie de secularizare, incercand sa transforme tara intr-un stat ateu de-a lungul liniei marxist-leniniste. Dupa Revolutia din 1989 au existat presiuni asupra autoritatilor post-comuniste de a introduce educatia religioasa in scolile publice, de a oferi un sprijin financiar substantial pentru institutiile teologice pentru a permite reluarea rolului lor in societate prin postarea clerului in spitale, in casele de batrani si in inchisori. Desi invatamantul a fost un domeniu in care biserica a inregistrat un succes in primele etape ale tranzitiei post-comuniste, educatia religioasa a ramas optionala

Educatia religioasa sub comunism

La scurt timp dupa 1945, educatia religioasa a intrat sub controlul autoritatilor comuniste. Un departament de culte religioase, un organism guvernamental care se ocupa de chestiunile religioase, exista din perioada pre-comunista, el continuand sa existe, dar a fost transformat intr-o agentie de stat care se ocupa de un control strict asupra afacerilor religioase din tara. Recent s-a aratat ca Securitatea avea inclus un departament special de supraveghere a vietii religioase, care a incercat sa rezolve asa-numitele probleme ale cultelor, in special a grupurilor religioase si a persoanelor fizice ostile noului regim.

Evolutia post-comunista

Dupa decenii de ateism sustinut oficial, una din primele cereri ale bisericilor a fost reluarea educatiei religioase pre-universitare in scolile publice. In ianuarie 1990, mai putin de o luna dupa ce liderul comunist Nicolae Ceausescu a fost ucis de un pluton de tragere, dupa ce autoritatile post-comuniste au avut timp sa modifice sistemul educational, noul secretar de stat pentru culte religioase, Nicolae Stoicescu, impreuna cu structura de conducere colectiva a Bisericii Ortodoxe Romane, Sfantul Sinod, a promis sprijinul lor pentru introducerea educatiei religioase in scolile publice, la toate nivelurile invatamantului pre-universitar. Religia este o materie optionala, la care participa elevii care apartin respectivului cult sau cei care doresc. Elevii care sunt atei sau nu doresc sa invete religia, au posibilitatea de a renunta la acesta materie.

Senatul roman a discutat proiectul de lege cu privire la invatamantul pre-universitar la 13 iunie 1995, in prezenta ministrului educatiei Liviu Maior (social-democrat), iar cea mai mare parte a discutiilor a fost centrata pe articolul 9, care recunostea educatia religioasa in scolile publice. In primul rand, Gheorghe Dumitrascu, reprezentatul comisiei pentru educatie, a propuns ca articolul 9 sa fie formulat astfel: "Curriculumul scolar include ca materie de studiu religia. Studierea religiei este obligatorie in scoala primara si optionala in liceu, materia optionala fiind de morala religioasa . Studiul religiei este, de asemenea, optional, in functie de religia si constiinta fiecarui elev."

O schimbare a fost reorganizarea educatiei religioase, in special in scolile primare. Romania are mai mult de 86% din populatie de religie crestin-ortodoxa. Alti 6 la suta apartin Bisericii Catolice si 3% sunt membrii ai bisericilor protestante. Musulmani si evrei constituie mai putin de 1% si, de asemenea, au inceput sa puna in aplicare educatia lor religioasa in scoli. In societatea romaneasca, numarul de persoane fara nici o credinta (ne-botezati si care nu au fost casatorit intr-o cununie religioase) este foarte mic, sub 0,1%.

In prezent, sondajele arata Biserica Ortodoxa Romana este cea mai de incredere institutie din Romania. In acest moment, exista peste 10.000 de profesori calificati in scolile publice si numarul nu este de ajuns. Entuziasmul lor a asigurat o buna asistenta pentru persoanele care au fost lipsite de educatie religioasa timp de decenii. In pofida unui deficit de cadre didactice calificate in religie, multi preoti si studenti in teologie acopera lipsurile. Biserica Ortodoxa Romana are 37 de licee (seminarii), precum si, in invatamantul superior, 12 facultati de teologie, cu peste 9400 studentii specializata in:

• Preotie
• Scoala
• Servicii sociale
• Arta Sacra.

Patriarhul Kiril al Rusiei vine astăzi la Bucureşti, unde participă la ceremoniile dedicate Sfântului Dimitrie cel Nou

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Preafericitul Părinte Kiril, vine joi, la Bucureşti, unde va lua parte la ceremoniile dedicate Sfântului Dimitrie cel Nou, potrivit Patriarhiei Române.



Patriarhul Kiril va ajunge în România joi, după ora 16.00. Acesta va aduce din Rusia un fragment din Sfintele Moaşte ale Sf. Cuv. Serafim de Sarov, care va fi aşezat pentru închinarea pelerinilor de pe Colina Patriarhiei, şi apoi va fi oferit comunităţii ortodoxe ruse arondate Bisericii Sfântul Nicolae – Tabacu din Capitală.

"Au fost invitaţi în contextul Anului Comemorativ dedicat apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului şi al aniversării a 10 ani de patriarhat ai Preafericitului Părinte Daniel", a declarat Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, pentru Mediafax.

Vineri, începând cu ora 9.00, Preafericitul Părinte Kiril va săvârşi, la Altarul de vară lângă Catedrala patriarhală, Sfânta Liturghie alături de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Anastasie, Arhiepiscopul Tiranei, Durresului şi al Întregii Albanii, Preafericitul Părinte Rastislav, Arhiepiscop de Prešov şi Mitropolit al Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei şi din Slovacia şi împreună cu ierarhii străini delegaţi ai Bisericilor Ortodoxe surori şi ierarhii români prezenţi la hram, preoţi şi diaconi.

Advertisement
Sâmbătă, de la ora 9.00, va avea loc slujba Te Deum la 10 ani de la întronizarea Preafericitului Părinte Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, în prezenţa ierarhilor români şi străini, a clerului şi credincioşilor.

"Au fost invitaţi în contextul Anului Comemorativ dedicat apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului şi al aniversării a 10 ani de patriarhat ai Preafericitului Părinte Daniel", a declarat Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.